Fata in fata cu...interviul

“Eu consider interviul o vizită…”


“ Un interviu trebuie să exploreze subiectul într-un mod inedit “ ( Michael Cherkaland ), ceea ce, Tita Chiper în interviurile sale a reuşit. Observăm un stil aparte al acesteia, în momentul în care caută o temă pentru interviu, sau formulează întrebările. Intrebările trebuie să uimească, să şocheze, dar, putem spune că, o parte din interviu depinde şi de persoana intervievată.
Una din principalele trăsături ale jurnalistului ar trebui să fie curiozitatea. Profesia de jurnalist te “ formează “ca om, punându-ţi în valoare pricipiile şi valorile morale ( etica). De asemenea, un interviu poate schimba viaţa unei persoane, poate să-i ofere o altă perspectivă asupra vieţii.
Primul pas într-un interviu este găsirea unei teme şi a unei persoane. Cum procedăm ? Tema interviului precede alegerea persoanei. Dorind să fim cât mai interesanţi (intelectual, şi nu numai), persoanele alese pentru interviuri sunt notorii, de “actualitate” …ne conformăm unor cerinţe. Sau putem ieşi din tipare, afirmaţia d-nei Tita Chiper fiind cât se poate de adevărată : “ oamenii…sunt interesanţi oricum “.
A fi documentat este o condiţie necesară, vitală. Reporterul nu se documentează pentru ca opinia publică să remarce faptul cât este el de documentat, importantă este informaţia pe care o transmite interlocutorul : “cititorul e interesat despre persoana pe care o propun eu, despre mine ce importanţă are ? “ . Sursa (mai multe) la care apelam în momentul documentării trebuie să fie credibilă şi verificabilă.
Pentru a obţine un interviu, locul şi timpul desfaşurării acestuia nu ar trebui să fie un impediment pentru reporter. Dificultatea de a obţine un interviu trebuie privită ca pe o încercare, în care sacrificiul şi compromisul sunt foarte importante. De altfel, reporterul poate să apeleze la anumite trucuri care să-i faciliteze demersul jurnalistic.
O altă “regulă “ de care trebuie să ţină cont reporterul este una care reflectă gradul de civilizatie şi de profesionalism al acestuia, şi anume formula de adresare : “ nu-i tutuiesc în interviuri…pentru că nu-l citesc numai eu, îl citeşte restul lumii “.
Un secret al interviului : “ când stai de vorbă cu cineva , chiar te gândeşti la el “, “ nereuşitele genului vin din tendinţa de a complica lucrurile ”.